Marfa care stă pe raft: banii blocați în stoc
Stocul nu apare la cheltuieli, nu strică profitul și nu doare nicăieri în rapoarte. Doar în cont.
Există o categorie de bani pe care patronii o pierd fără s-o simtă vreodată ca pierdere: banii din stocul care nu se mișcă. Nu apar nicăieri ca problemă. Profitul arată bine, marfa figurează la activ, totul pare în regulă. Doar contul bancar știe adevărul: banii au plecat la furnizor demult și nu s-au mai întors.
01Stocul e cash cu altă formă
Fiecare cutie din depozit a fost plătită cu bani adevărați. Când cumperi marfă de 50.000 de lei, contul scade cu 50.000, dar cheltuiala în contabilitate apare abia când marfa se vinde. Până atunci, valoarea stă „parcată” la stocuri. De aceea o firmă poate avea simultan profit frumos și cont anemic: și-a transformat banii în cutii.
Asta nu face stocul un lucru rău. Fără el, n-ai avea ce vinde. Problema începe când viteza lui de rotație scade, adică atunci când cutiile stau mai mult decât trebuie între plata către furnizor și încasarea de la client.
02Rotația: cifra care spune dacă stocul muncește
Rotația stocului răspunde la o întrebare simplă: la ritmul actual de vânzare, în câte zile s-ar goli depozitul? Se calculează împărțind valoarea stocului la cât iese din el într-o zi obișnuită.
A își recuperează banii din raft într-o lună și jumătate. B ține banii captivi peste patru luni, timp în care tot el plătește chirie, salarii și taxe.
- Sub 60 de zile: stoc sănătos pentru comerțul obișnuit. Banii se întorc înainte să doară lipsa lor.
- 60-90 de zile: zonă de atenție. De obicei înseamnă cumpărări mai optimiste decât vânzările.
- Peste 90 de zile: bani blocați pe termen lung. La orice strângere de cash, stocul ăsta e primul loc unde trebuie săpat.
03Stocul mort: cel care nu se mai mișcă deloc
Mai grav decât stocul lent e stocul imobil: marfa care de două, trei, șase luni nu are nici intrări, nici ieșiri. Sertarul cu produse „care sigur se vor cere la un moment dat”. Timpul lucrează împotriva lui din toate direcțiile: moda trece, tehnologia se schimbă, termenele expiră, iar spațiul pe care îl ocupă costă lunar.
Marfa veche nu se scumpește stând. Se ieftinește cu fiecare lună în care refuzi să recunoști cât valorează de fapt.
04Rutina anti-blocaj
- Calculează rotația lunar, la nivel de total, și urmărește-i direcția. Creșterea constantă a zilelor e semnal, chiar dacă valoarea absolută pare ok.
- O dată pe trimestru, cere lista stocurilor fără mișcare. Pentru fiecare poziție, o decizie scrisă: promovare, reducere, retur la furnizor sau lichidare.
- Leagă aprovizionarea de vânzarea reală, nu de intuiție: cumperi în ritmul în care se vinde, plus o marjă de siguranță, nu „ca să fie”.
TRIVIZIO calculează rotația stocului din fiecare balanță și o traduce în zile, cu pragurile colorate: verde sub 60, roșu peste 90. Iar când o parte din stoc nu mișcă deloc două luni la rând, primești alertă cu suma exactă a banilor care dorm acolo.
Întrebări frecvente
- Cum se calculează rotația stocului?
- Valoarea stocului împărțită la ieșirile medii zilnice din stoc (cât se consumă sau se vinde pe zi, la cost). Rezultatul e în zile: câte zile ar dura ca stocul actual să se golească la ritmul curent.
- Ce rotație e considerată bună?
- Depinde de domeniu: alimentarele merg pe zile, mobila pe luni. Ca reper general pentru comerț: sub 60 de zile e sănătos, 60-90 de urmărit, peste 90 înseamnă capital blocat. Compară-te în primul rând cu propria firmă de acum 6 luni.
- Ce fac cu marfa care nu se vinde de peste 6 luni?
- Alege conștient una din patru: promovare activă, reducere serioasă de preț, retur sau schimb la furnizor dacă se poate negocia, ori lichidare în bloc. Ce nu funcționează niciodată e a cincea variantă, cea implicită: așteptarea.
- Stocul mare îmi afectează impozitul?
- Marfa devine cheltuială abia la vânzare, deci stocul mare nu îți reduce impozitul curent. Plătești impozit pe profitul contabil în timp ce banii stau în raft. Încă un motiv pentru care stocul umflat se simte ca lipsă de bani.
Citește și